20 de iubiri

       Văzut, plăcut, preluat. Mai exact o listuţă colorată cu 20 de lucururi/ persoane/ fenomene etc ce te face să le iubeşti. Cum a spus Aurora Toma o “leapşa ȋn imagini”. Eu l-am “şterpelit” d-aici’şea - Petite Nounours

Să purcedem la treabă, zic!

1.  Să mă uit vara, pe la 3-4 dimineaţa, la stele. Adicătelea, să mă cocoţ pe geamul camerei mele, cu ‘chişoarele ȋn aer, ciocolată cu mentă şi cafea rece şi tare şi neagră şi ahahaha! <3 . D-aia cred că-mi şi place vara atȃt de mult. Mai ales cȃnd las PC-ul deschis să-mi ruleze-n timpane muzica lui Ray Charles.

2. Schweppes Kinley Tonic! Chestia asta e orgasmică! Aş putea să beau Schweppes Kinley toată viaţa şi ultima mea dorinţă să fie un ultim pahar! Mai ales vara, să ai sticla de 1 litru juma’ lȃnă tine sau, şi mai bine, să-l bei dintr-un pahar ȋnalt ȋn care să storci juma’ de limetă sau ¼ lmȃie... mamă-mamă!

3. Vremea mohorȃtă. Cu nori gri şi ameninţător şi ploaie rece şi măruntă şi să stai aşa, ȋn camera ta uitȃndu-te pe geam şi gȃndindu-te la toate nimicurile posibile şi imposibile.

 

4. Mȃncarea confortabilă (acea “comfort food”). Ȋţi mai aminteşti de zilele ȋn care singurul criteriu de alegere al mȃncării era gustul? Nu tu calorii idioate sau certificate bio, eco, tralalaleco? Ei, asta e mȃncarea aia! Şi nici nu e de mirare că americanii o nunesc “comfy”!

5. Toamna! Am zis-o de o mie de ori: Să fie toamnă 10 luni, vară o lună şi iarnă tot o lună! Ăsta da Paradis! Vai, vai vai! Cum să nu adori Toamna ( cu "T" mare)? Ȋncepem cu toamna aia blȃndă, cu munţi de portocaliu, de dovleci care mai de care, cu porumb auriu şi roşu-sȃngeriu. Şi o temperatură suportabilă, apusuri roz-portocalio-galben-cu-de-toate. Apoi ȋncepem cu miros de ţuică, vin dulce, pastramă sărată, dovleac la cuptor, plăcinte cu dovleac, dovleac cu dovleac. Şi după! BUM! Se ȋnserează repede, apare acea mȃncare confortabilă, Gene Kelly pe fundal, pături tricotate, măceşe peste tot şi tărtăcuţe peste tot şi iar portocaliu şi iar şi iar şi iar! 

6. Cheesecake. Cu cȃt mai multă CHEES. Am o pasiune pentru brȃnză, asta e clar! Nu contează: tartinabilă, cu mucegai, ȋn salate, ȋn plăcinte...parcă şi pateurile la 1 leu merită 2 cȃnd au umplutură de brȃnză (dreasă cu griş, ghiac!). Deci, cheesecake-ul e şi el un colţ de rai! Dar nu cu lime sau bazaconii. Pur şi simplu cheesecake cu cheese sau cu căpşuni! YUM!

7. Cȃinii boxeri. Am avut la viaţa mea o duzină de căţei. Şi ȋncă am mulţi. FOARTE MULŢI. (D-aia nu zic numărul, să nu vă ȋnchinaţi). Prietenul copilăriei mele a fost un cȃine boxer. Efectiv lăsam jucăriile din mȃnă, iar mai tȃrziu telefonul mobil, pentru a mă juca cu boxerul meu. Şi nu neapărat alergat du colo-colo, cȃt să ȋl ţin ȋn braţe sau să stau cu capul pe abdomenul lui şi să citesc. Pentru mine, aceşti cȃini nu sunt animale ci oameni ȋn patru picioare.

8. Parfumul citricelor! De Crăciun pe cel de coajă de lămȃie ȋn cozonac, vara pe cel de lime ȋn tonicul meu şi tot timpul anului pe cel de portocală/mandarină ȋn spray-urile de corp sau parfumurile mele. Mon preferat? Versense.

9. Concertele. Ah! Ador atmosfera aia! Şi ador să mă duc aşa...cȃine surd la vȃnătoare. Fără să ştiu pe cineva. Ȋmi place la nebunie să socializez cu lumea, să dau din plete, să rȃd şi să fac glume seci cu oamenii din jurul meu. Şi asta e faza! Toţi vin pentru cei care cȃntă, deci toţi au o pasiune comună cu tine. Aşadar: lume mişto, atmosferă mişto, prietenii mişto şi, de ce nu, autografe MIŞTO.

 

10. Frank Sinatra. Prima mea mare iubire (da, da, suna dubios). La vȃrsta la care majoritatea fetelor experimentează primul sărut, eu ascultam Sinatra şi eram ȋn al 9-lea cer că l-am prins ȋn viaţă 3 ani. Vă daţi seama?! O să le zic copiilor mei cum eu am trăit ȋn aceeaşi perioadă cu Frank Sinatra! SUPERDUPER!!!

 

11. Luminile oraşului. Orice oraş! ( dragostea pentru oraşe-luminţe se observă şi ȋn poza de sus-sus, cea cu Vogue ‘n’ Jazz”) Mi se pare super să stai undeva, la etaj şi să observi toate acele luminiţe jucȃnd ȋn noapte. Plus de asta, orice oraş capătă o aură cosmopolitană cȃnd e ȋmpodobit de asemenea lumini.

 

12. Familia. Sunt cel mai recunoscător om cȃnd vine vorba de acest subiect. Un fel de Bundy cu familia lui Louie (“Viaţa cu Louie”). Cam aşa s-ar descrie familionu-mi. Sunt recunoscătoare pentru tot: de la relaţiile inter-familiare la sănătatea dată şi simţul umorului pe care-l au majoritatea d-aicişea.

13. Să scriu. Să desenez. Să pictez. Asta nu ȋnseamnă că mă şi pricep. Am ȋnceput să scriu de plictiseală, s-a transformat ȋn plăcere iar acum mai particip la unu-două concursuri. Pictatul ȋn schimb...l-am ȋnceput “după ureche”. Pictez pentru mine. Nu-mi place să arăt altora sau să particip pe undeva. ( Dacă vă roade curiozitatea, nu mă supăr dacă-mi daţi mail. Promit să vă arăt ce şi cum, să nu fie lumea supărată că pomenesc de asemena “talente”).

14. Să dorm. Dar numai dacă e noapte. Nu ştiu, mă simt ciudat să dorm ȋn pătura mea pufoasă cȃnd afară e soarele sus pe cer. Aşa că zilele ploioase sunt scuza ideală.

15. Să ȋnot. Am făcut cȃţiva anişori buni de ȋnot profesionist dar m-am lăsat. O aşa carieră nu era de mine. Dar asta nu ȋnseamnă că n-am acest sport in mai blăd. Ah, şi cȃt ȋmi plac echipamentele de la Arena! 

16. Timpul meu cu mine. Să stau singură, să meditez, să ȋmi aranjez gȃndurile ȋn minte. Cel mai bun exerciţiu din toate! Practic ȋnveţi că prietenul tău cel mai bun eşti chiar tu.

 

17. Filmele horror. Practic vara e tȃmpeala mea. Cȃnd mă plictisesc mă uit şi la 3 horror-uri pe zi. Am bafta că nu mă bȃntuie noaptea şi sunt coşmar-less.

18. Persoanele roşcate. Şi cu pistrui! Aoleu, mai ales dacă-s portocalii, m-au cucerit instant. Tare aş fi vrut să am o pleată portocalie de la Mama Natură, dar dacă n-a fost să fie, asta e. Viva le vopsea.

19. Danemarca. N-am fost ȋn viaţa mea acolo dar iubesc ţara asta! Din poze, din cele citite, din statistici şi google maps. Practic e ţara visurilor mele şi mă văd stabilită acolo.

 

20. Antichităţile. Se trage de la iubirea mea incomensurabilă pentru istorie. Dacă e vechi, are o poveste şi eu vreau să ştiu acea poveste. Nu-s de acord cu ideea antichitate = bani. Trebuie să ne educăm. Pȃnă la urmă acel obiect a aparţinut cuiva. Şi, pȃnă la urmă banii nu-ţi pot cumpăra amintirile.

       Cam asta ar fi. Pare, nu pare, am pus foarte mult suflet ȋn această postare şi sper să vă regăsiţi măcar ȋntr-un punct din cele de mai sus.

O zi faină, dragelor!